poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2000-11-05 | |
Dulce ignoranta
In jur taceri adanci ce ma-nfioara, In mine altele ce-ncep sa doara... Cum ploua! cand oare s-o opri? Si tu taci? Dar ce-ai putea vorbi? Inutil efort de-a-mi spune ce stiu, Da, stiu, si-o stii si tu: e prea tarziu. Stim, intelegem si ce-am putea face? Toate ne zic si totusi totul tace... Stim, intelegem...si ce-i de facut, De intelegi abia cand totul e pierdut? Cand eram copii...O, Doamne, ce naivi! Pusi pe sotii-ntr-una... si ce guralivi! Credeam ca asta-i viata, cea care se vede, Si uite c-am aflat, o stim acum prea bine, Dar parca totusi nu ne vine-a crede Sau credem, dar nu doar ce se vede... Si stim, da, uite c-am aflat, in sfarsit Si pentru asta, cat am mai suferit! Si-ntelepciunea, spune-mi tu de stii La ce e buna, de vine-asa tarziu? Cand nu mai esti ce-ai fi putut sa fii, Can nu mai sunt ce-as fi putut sa fiu? Si cui s-o-mparti in jur? E inutil... Pentu ca stii, o stiu si eu prea bine Ca-ntelepciunea te face prea umil Si-atunci renunti, de dragul lor, la tine. Copilul...ce stie el ca e copil? Si ce? 'nteleptul nu moare anonim? O, cine-a ticluit al vietii plan asa abil, Copii si intelepti nu s-ar putea sa fim? 4 apr. 2000 adria
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate