Un soare-demiurg grăbit
mi-a umplut azi viața
cu-atata risipă de lumină !
Și dacă mâine se va-nsera
iar întunericul va liniști
orice hohot-țipăt străpungând nisipul?
Poate seara-ceață va înveli încet, cald și difuz
orice clinchet de voință rămas
și va sfâșia fâșiile de flacără
din sufletele-zâmbet ce încă le avem.
Și-atunci echilibrul calm-albastru,
făurind plenitudini și platitudine
va iriza liniștea de sticlă
așteptând următoarea furtună de raze de soare.
Serile de-atâta parfum albastru și strălucirile
aurii de roz matinal
poate formează o scoarță pe spirit, pregătindu-l
pentru schimbări bruște, căzând,
prea repede, una după alta,
din cerul-fum vâscos, imperturbabil.
Decembrie 2001