Noi bem

da!

să vorbim despre sete


Desfundă

vinul tare

cu mult înainte de ora

cînd îl vom bea

desfundă-l


Voi arunca dopul

în flăcări

si el va arde

lacrimele mele încețoşate


Nu vom lăsa sticla

nebăută

o vom usca

vinul îşi pierde drumul

în cap


Ceea ce iese

odată cu el

nu mai revine


Nu vom lăsa sticla nebăută


Ascultă litaniile

nopții albastre

plînsul nostru răsună

în pereții vinului


Vinul

ne iubeşte aşa cum suntem

ne salvează de visuri

şi spectrele viselor

se leagană ca trestia

de-a lungul lacului

unde trece barca serii


Ceea ce ne sfîşie,

iubirea mea,

în carbunii încinşi

face drum spre speranța

unei bucurii mereu înnoite

şi în vinul ce curge

se scurg litaniile

orologiilor ironice

pîinea pe care o coci

pe plita încinsă

raspîndeşte parfumul cald

al omenirii sătule


De credem în aceasta oră

sau nu

ea ne potoleşte foamea


De credem în aceasta oră

sau nu

speranță,disperare

şi nimic

nimic altceva decît

asta

noi

tu şi eu

în fața vetrei amețite

ce rîde de iarnă


Viețile noastre se-amestecă?

Ce ne scapă?

Ceea ce nu ştim

tot misterul acestei clipe

e în ceea ce nu ştim

curgînd neobosiți

în parfumul fructului copt

vanilie

fructe roşii

lemn


Ignoranța

ne face frumoşi ca nişte copii


Să rămînem ignoranți

nu vei găsi nimic

sub cenuşă

poți scormoni cu privirea

vei recunoaşte absența

sau n-o vei recunoaşte

caută aiurea


Imi place cînd respiri lîngă mine

prin răsuflarea ta

iese povara zilelor

înghițite

în răsuflarea ta

e promisiunea trupului


Răscoleşte cuvintele

beatitudine

răscoleşte tăcerea

vinul

sapă morminte

în pămîntul pupilelor noastre

umbră profundă

rotundă

fără început şi sfîrşit

umbră fără umbră

unde se pierd strigătele noastre

şi sclipesc

scînteile rîsului tău.