apoi am început să mă nasc
încetul cu încetul între mâinile tale
nici nu mai știu ce gandeai în anotimpul acela
când
dimineața-alerga între sânii mei goi
mirosind a piatră și–a alb
buzele mele strigau roșu
unde-i lumina gemeam
Dumnezeu împărțise cred fără măsură
albastru din mare-ntre două orbite
prea negru plâng corbii pe umerii mei
în cascade de fum
mă-mbracam uneori cu atâta tăcere
rataceai indecis de la glezne în sus
ești a mea îmi cântai printre gânduri fierbinti
desfăceam câte-o coastă
sub ea tremurând
de-a ascunsa sub umărul tău ticăiam
să oprim clipa-n noi
eu tu vreau vrei eu tu
eu
tu


între doua săruturi visam că ascult
cum ne plouă in palme
noiembrie