Despina Alexandru- Israel 2002

Joi plec in Israel.Da,plec in Israel.Aici totul merge spre bine,dar eu plec in Israel.Noul loc de munca cu care cochetez si pe care trebuie sa il astept inca trei luni, nu ma poate opri,chiar daca salariul este echivalent cu cel pe care il voi primi in Israel-500$- unde va fi un fel de sluga.De fapt isi urmez nelinistea.


O fetita de opt ani doarme in lanul cu porumb, pe lotul bunicii , destul de aproape de casa si destul de departe de ai ei.Nu vrea sa-i vada.N-o iubeste nimeni.Mama il prefera pe fratele ei Vasilica,tatal o prefera pe sora ei Mariana,bunica pe verisoara ei Ileana.Nimeni n-o striga pentru ca nimeni nu are nevoie de ea.
Agaftonul este un sat cu saptezeci de case la numai zece km de Botosani.Are scoala primara,o cladire cu patru camere si dependinte,construita inainte de cel de-al doilea razboi mondial,azil de batrani,pe locul Manastirii,tabara internationala de pionieri etc…
Satul are forma de movila.Pana la 1600 a fost padure.Calugarul Agafton,un preot pelerin plecat din muntele Athos,a gasit aici singuratate.A construit schitul,acum Bisericuta din Vale,caruia I-a dat numele,in jurul caruia s-au stabilit taranii liberi.(asa cred taranii,ca e venit din muntele ATHOS,de fapt este urmasul unei civilizatii disparute)



Iubirea,iubirea mi-a fost prieten si dusman,pe rand si deodata.Eram in clasa a I-a cand la invatatoarea mea ,care locuia la noi in sat,a venit soru-sa cu un prieten.Au coborat din autobuz impreuna tinandu-se strans de mana,isi dadeau drumul doar pentru a se imbratisa.Au stat toata ziua in sat si n-au terminat ce aveau sa-si spuna.Se ascultau cu atentie unul pe altul,se imbratisau,radeau.Am uitat sa intru in clasa cand s-a sunat.Privirea mi-se lipise de ei…am inchis ochii sa opresc timpul.Cand au plecat mi-au lasat o carte,din care mult timp am citit in fiecare zi, ma alegeam doar cu o stare de zburator,nu pricepeam nimic.Am aratat mamei cartea si I-am spus ca mi-a dat-o un om verde care a coborat dintr-o nava in curtea scolii noastre.Mama a incercat s-o rupa…
-Si-asa esti nebuna,auzi ,nava cosmica in curtea scolii…Fratele meu cu piciorusele lui strambe a intrat atunci in casa si a spus mamei ce nesimtita e sora invatatoarei ca se linge cu un golanAtat I-a trebuit.M-a prins de par, m-a zgaltait si a incercat sa-mi ia cartea.Am bagat-o in san si am rugat pe mama sa ma omoare ca de nu ma fac lup si-o mananc…M-a prins de par ,m-a zgaltait bine,cand s-a saturat,a continuat sa tipe:-arunc-o ,da-o in foc,asa ajungeti curve…o fata trebuie sa asculte de parinti ,sa fie buna gospodina si apoi sa-si asculte barbatul,ce-I aia citit,curvele citesc…mama e tare credincioasa…m-am strecurat printre picioarele ei care tineau o flacara arzand, si am fugit in gradina repetandu-mi in gand…eu niciodata nu voi fi buna gospodina, eu vreau sa fiu curva…




M-am asezat cu fata in sus pe dormeza generoasa din dormitorul lui Pusi.Nu incerc sa ma tin de nimic.Ma invarte ca un carusel.Stomacul imi sta in gat, iar prin vene imi alearga tot felul de gandaci.Imi recit somnoroase pasarele si incepe operatia Doua maini imense imi imping in piept,in partea inimii, un cutit destul de hotarat.Arunc ochii spre picioare si nu apuc sa le vad.Sunt imensa.”Somnoroase pasarele/Pe la cuiburi se aduna”.Aud o bataie in usa.Imi verific inima,e la locul ei,mai e acolo si o durere ca moartea…”se aduna…”
-Ce-I cu tine?S-a intors.Probabil nu-I place fata mea ca repeta intrebarea concomitent cu invitatia in bucatarie.Apartamentul lui Pusi are trei camere.Doua dormitoare si un salon.Pe jos in toata casa e gresie.Nu are covoare.Mobila e noua si de calitate.Are bibelouri si tablouri de bun gust.In bucatarie mobila moderna,combina frigorifica,masina de spalat vase,aragaz cu cinci ochiuri.In aceasta casa gasesti tot ce este necesar pentru a trai confortabil, mai putin carti.La Pusi nu gasesti cu cainele politiei macar o carte de bucate.
-M-a sunat Asta,zice ea,si se gandeste la Shauli.Da ce ai fata de te uiti asa prostita?!
-Putin obosita,atata tot…
-Ce putin ca arati de parca te-a calcat buldozerul o saptamana.Adevarat n-am dormit o saptamana.A trebuit sa aduc o hartie de la Administratia Financiara,sa trec prin Iasi pe la Alice sa iau o procura. Nu am 3500 de $sa-I dau comision pentru ca imi intermediaza plecarea in Israel.Ii girez cu garsoniera,banii urmeaza sa-I dau dupa ce ajung acolo.Procura n-a fost buna,are Shauli o notarita sa-I traiasca,poate nu-I cretina,asa-I canta,asa trebuie sa joace.M-am intors in Iasi sa-mi refac procura,a expirat certificatul de instrainare de la Adm Financiara.Fugi la Botosani.Cap la cap,dus si intors de doua ori,s-au facut cinci nopti nedormite.Pusi vorbeste intruna.Zice ca I-a venit viza,ca dobitocul nu vrea sa primeasca procura pe apartament,vrea act notarial de garantie.Acesta costa foarte mult si ea nu-si poate permite.Traieste dintr-o pensie.A venit special acasa sa-mi dea sa mananc,stia ca n-o sa-mi iau,ea nu-l baga in seama pe Asta,ca in primul rand ea nu are nimic…cine poate profita de bunatatea ei.Vorbeste tare mult si ochii ii raman linistiti.Nu se aprinde,nu rade,nu gesticuleaza.Vorbeste si atat.Vorbeste…

Cand am terminat clasa a IV-a , am vrut sa inapoez invatatoarei carteaMa lipesc de perete.Imi tin cartile de la premiu strans la piept.De ce n-a fost sa raman corigenta?fratele meu este mangaiat de mama,desi nu plange,nici nu justifica cele doua corigente,dar mama il mangaie si-I „ spune carte multa nu se cere,sa fii prost sa ai putere”.Langa ivatatoare Lili rade cu gura pana la urechi ca I-au cazut lui Cristi tresele de comandant.
Berbecul se lasa pe picioarele din fata,isi cauta drum printre oile rebele.Merge de parca e impins la taiere.
Invatatoarea imi spune sa plec,nu e nevoie sa tin scoala in spate.Vreau sa-I intind cartea,dar mainile mele nu se misca.Face un semn cu capul,in genul,nu-I sanatoasa,si iese.Lili zice sa n-o bag in seama,e suparata , a murit sora-sa.S-a sinucis.Lili este in clasa a VII-a,invata la Manastirea Doamnei,satul vecin.se gandeste sa incerce la liceul economic din Botosani.E mult mai scunda decat mine, cu mult mai multa carne pe oase,mult mai vesela si mai eficienta.Se multumeste sa ia lucrurile cum sun,nu o intereseaza de ce sunt cum sunt…

La prima strigare nu merit nici apa.Tatiana zice ca traiesc in telenovele.Are dreptate. Ce iubesc eu de fapt?Pe cine caut, ce-mi trebuie?De ce nu ma pot opri la nimic,de ce ii vad pe oameni asa cum ei se ascund?Cine ma impinge din spate?Unde?Ce se intampla cu viata mea?Ce-ar trebui sa mi se intample sa pot fi fericita?Credeam ca banii multi m-ar multumi,dar odata cu banii, am pasit in cel mai naspa episod din viata mea.Ce a trebuit sa invat din asta?Am eu o misiune pe acest pamant,am de spus ceva cuiva,?De ce am crezut ca eu voi schimba fata lumii,ca de la mine in colo pe Terra va fi mai multa lumina?De ce? Am citit intr-o carte de psihologie aplicata, scrisa de un radicalist,ca cei ce traiesc mult timp singuri,voia sa spuna ca cei care nu fac sex mult timp,sunt schizoizi.Eu nu sunt schizoida?Cum as putea afla?Fac o tranta din cand in cand… e bine sau e mai rau?



Doi adolescenti se iubesc fara acordul parintilor.Doi marinari rataciti pe o mare uneori linistita, alteori involburata.Dupa ce au descoperit impreuna stralucirea soarelui si gustul adancului,dupa ce s-au lasat mangaiati sau biciuiti de vanturi,dupa ce s-au apropiat de alte ambarcatiuni la fel de ratacite,unul paraseste corabia, altul sare in apa.Cineva va muri!

Iubirea poate lasa urme sau poate fi numai un vis
Poti trai ca si o planta sau poti schimba ce ti-e scris
Viata ta o tii in mana ce vrei poti face cu ea
Dumnezeu cel bun sau Dracu
Este optiunea ta.\
Trebuie totusi sa dorm,maine fac din nou analiza la inima,am probleme cu inima…”dorm si florile-n gradina/dorm in pace”…dorm…
Inainte de Craciun am fost cu Maricica ,o tanara colportoare ,membra a bisericii adventiste de ziua a saptea.cand stateam pe aleea azurului a venit pentru prima data la mine sa-mi vanda carti.Am luat cateva ,n-am vrut sa creada ca ceea ce face ea e inutil.merg la biserica ei de cate ori ma invita…ii privesc pe oamenii acestui cult,parca au baut toti o licoare fermecata si si-au pierdut organul gandirii…continui sa merg la slujbe,simt ca prin ei voi descoperi ceva…Maricica mi-a adus cartea lui Daniel si Apocalipsa in fascicole.Le citesc dar ma gandesc la altceva,imprastiat.,nu tin minte azi ce-am citit ieri,cu toate acestea continui sa citesc.Maricica insista sa citesc biblia.La Bacau s-a deschis o scoala de studiu a Scripturilor.m-am inscris.in Israel voi incepe sa citesc Biblia cu primul capitol,nu la intamplare ca acum…Intotdeauna am crezut intr-o forta a binelui caruia I-am spus Dumnezeu.de multe ori chiar am avut impresia ca acea prezenta benefica pe care o simt in preajma mea, este Dumnezeu.N-am avut spor niciodata la citit carti sfinte…ma plictiseau cumplit…
-Da-te mai incolo si acopera-te!A venit Pusi.Zice ca a fost la firma la Shauli, ca a sunat-o pe Vica, da n-a raspuns., presupune ca nu vrea sa mai vina la ea, oricum nu-I pasa,ea nu ajuta pe nimeni cu forta.
Patul s-a desfacut.mai intai m-am departat mult de Pusi, apoi m-am ridicat mult.In cele din urma nici n-am mai stiut ca exista.un nor de inocenta m-a invaluit si m-a facut sa ma simt ca in burta la mama.ce departe e Bucurestiul,Pusi,Eu …ceasul a sunat la ora sapte…am facut un dus rapid si am plecat la spitalul Caritas.mi-a facut o harta cum trebuie sa ajung,ce masini trebuie sa schimb si am purces la drum singurica…le lipseste aparatul cu care trebuie sa ma controleze…sa incerc maine,poimaine sau poimainea ceealalta.

Un bizon enorm l-a prins in cornu-I pe Shauli.barba alba a acestuia s-a inegrit,iar ochelarii cu multe dioptrii au cazut sub copitele monstrului.sta acolo agatat de coasta in cornul animalului…daca I-l scoate pierde tot sangele,daca nu, ramane suspendat…oricum va crapa…
“Mai lung imi pare drumul acum la-ntors acasa”, am pus biletul cu notitele intr-un buzunar si nu stiu care este buzunarul…sa tin minte un drum, trebuie sa-l fac de cel putin zece ori…incerc sa-I spun lui Pusi doar lucrurile pe care vrea sa le audaShauli…am senzatia ca e putin cretina, si nu e momentul s-o anunt.Cand a deschis dulapul am zarit cateva sticle de alcool.Unele incepute.Ofi vina lor?!

Gimnaziul l-am urmat la Manastirea Doamnei.Acolo am fost indragostita si geloasa pentru prima data.In clasa a V-a,am venit din Agafton cinci copii,din Curtesti unul si din MD opt.dirigintele nostru, proaspat absolvent al facultatii de biologie,seamana bine de tot cu Costel,prietenul Vocii ,sora invatatoarei.Pare tare leguma,il si cheama Busuioc.Am in clasa un coleg.Corneliu…mi-e drag..el e topit dupa MarcelaDin Agafton la Manastirea Doamnei mergem prin gradinile oamenilor, pe de-a dreptul, sau pe langa cimitir.De cate ori aleg al doilea drum,ma opresc la cate o cruce si aprind o lumanare…de dupa nori,Vocea imi zambeste si imi trimite cate un sarut din cer, de acolo de unde a ales sa fie. Prin livada urcam dealul destul de rapid.uneori chiar ne intrecem.Bucuria mare este insa la intoarcerea de la scoala.uneori suntem doar noi cinci, alteori sunt si copii din alte calase. Iarna ne asezam pe gheozdane,vara ne rostogolim.chiotele noastre atrag cainii si asta ne face mai zgomotosi..In livada numai iarna si primavara devreme n-avem ce rupe…incepand cu luna mai, cand apar si icep sa se coaca ciresele,avem treaba aici este intotdeauna un paznic cu care de cele mai multe ori cadem la pace.
Pe mine ma cheama cerul…sunt aici si totusi lipsesc…ma grabesc spre undeva si nu stiu unde…probabil intr-o zi voi sti…asa mi se intampla si atunci cand citesc…citesc tot ce-mi pica in mana,, nu pot spune insa cat inteleg…este aceeasi nebuloasa…undeva foarte departe, nicaieri,unde imi uit ochii uneori,acolo inteleg,dar aici,acum, e un abur straveziu care ma seaca si ma umple in acelas timp …este la fel de prezent ca sentimentul ca am o treaba, nu am intrat in bazar doar sa privesc…
“fii increzatoare, ceea ce pentru oameni este imposibil, pentru dumnezeu e un fleac, cere-I orice”.o privesc lung pe Maricica si o inteleg…ba nu,n-o inteleg,e CRETINA…e singura,vine dintr-un sat, Stauceni… se spune ca in stauceni si gainile-s curve…Maricica de ce nu-I? De ce se multumeste sa vanda niste carti de povesti?E putin sa vinzi carti de pocvesti?Nu atunci cand acestea iti deschid orizontul…Maricica este o unealta a unora care limiteaza orizontul,interzic visul,impun tutela…toate astea cu duhul blandetii,ca un medic bun,ti le inoculeaza in subconstient…e cumplit.Oare stie ce face?

Pentru a nu-mi fi rau cand decoleaza avionul, imi rezem capul pe spatar…Vica spune ceva,ma scoate din ganduri… si pentru ca nu inteleg ce spune,inchid ochii la loc.

Soarele infierbanta ca un cuptor incins…mama si sora mea au plecat in padure…fratele meu e in spatele casei cu Liviu si cu Dragos.joaca septica si barfesc fetele.Casa noastra are doua camere,e acoperita cu tabla,are cerdac in fata, pe laterale colidoare,in spate bucatarie si paravan.
Deschid portita,ies in strada si cobor spre troita In mijlocul satului Agafton, imediat aproape de casa mamei,este o cruce mare din lemn,stil bizantin,cu candela lumanari si flori,pe care femeile satului au grija sa le primeneasca.E un fel de altar in aer liber.In jurul altarului si al florilor ce-l inconjoara,e un gardut din lemn, iar toate acestea sunt aruncate pe o bucata de iarba sub forma de minge.Imi place sa vin aici,ma intind in iarba cu fata la cer, si daca n-ar veni cate cineva sa ma deranjeze, mi-ar place sa raman in lumea aceea.
Astazi au venit Borcaitele,Violeta si Ileana.Nu se aseaza bine fetele ca vine Bula cu bicicleta.Bucuria mi-a luminat fata…toti stiu de ce…Bula zice nu ti-o dau,daca vrei sa te plimb eu, bine,daca nu…aseara m-ai speriat rau de tot…cu o seara in urma I-am adus bicicleta dupa cateva ore.a stat ca un catel si a asteptat.dobitocul.nu-si da seama ca galbanuta plange dupa el…vrea sa se insoare cu ea si mie ce dracu vrea sa-mi faca…ii voi pune intr-o zi bicicleta in cap..Credea-I ca fug cu scula ta?iati-o si pa…roseste , ma priveste ca pe un cires copt.,a reusit sa ma sacaie…ii mai spun ceva cu privirea…nu-I prima data cand o fac…intelege si pleaca…Violeta e suparata ca am fost rea cu bietul baiat…ii trece cand ii spun ca merg la Baisa…Baisa e un popas turistic la intrare in Agafton de pe drumul Sucevei.Aici au loc spectacole, cu orice ocazie si nu numai.in fiecare duminica.Ileana nu vine cu noi…mai bine…ne strecuram printre soldatii care oricum nu ne baga in seama.Sunt imbracati in verde si au ochii albasti ca cerul.Acum cerul e rosu ;imi arunc ochii la orizont,o nava alba se apropie atat de usor si de repede …nici nu-mi dau seama cand am ajuns inauntru.Aici sunt ca acasa.Cu oamenii de-aici m-am obisnuit,si ei s-au obisnuit cu mine.E familia mea.Nu mi-e foame, nu mi-e sete,sunt atat de bine imbracata…Cateva beculete se aprind si se sting ca un semnal.Ma intreb ce caut eu aici,sau acolo?!Unde este locul meu de fapt?
-Ei ce spui,ma intreaba Violeta.
Despre ce?
--Cum despre ce?Daca o scap,incepe sa boceasca,spune ca n-o bag in seama,ca…
--Vrei comentariu la prima idee sau la a doua,incerc eu o iesire strategica.
--De fapt e una singura,ai mei n-ar suferi,iar eu as fi maritata.
--Ce,ce spui?Strig eu ca apucata,ce-ti veni,esti in clasa a IX-a cum sa te mariti?
--N-am spus ca neaparat o voi face,dar stii,ma iubeste atat de mult,l-am verificat.Doua luni a venit in autobuz pentru mine,ma privea si atat.Doua luni a venit in autobuz dupa ea,si desigur a tras concluzia ca o iubeste.Vaca!
--Asta inseamna ca te iubeste?
Dupa doua luni,unde crezi ca m-a invitat?
--La cofetarie!
--Nu,si nici la film,la teatru.O spune atat de teatral de parca ar fi la filmari.Am fost la teatru, si deatunci ne intalnim in fiecare zi…
--De ce?
--Pai nu stiu,ne intalnim si gata…ce-ti pasa?
-Hei,ce faceti?Buruenita,vecina Violetei,se indoapa cu placinte si intinde spre nioi o punga de grisine.Se face ca ne serveste,iar noi ne facem ca o refuzam.
Doua mese cap la cap sunt acoperite cu dantela alba.Patru chelnerite nu contenesc sa puna pe ele platouri cu mici,bulci proaspete,placinte,struguri albi,negri si rosii,quic si altele,toate chestiile care se consuma aici duminica,si de care nu m-as satura niciodata.Buri se repede la masa cu gandul de a o rasturna,un militian o apuca de mana la timp.E ca apucata,are parul intre ochi,si din gura ii iese un firicel alb.Violeta infuleca cu amandoua mainile.Eu incerc sa vad ce e dincolo de cer.Il rog pe dumnezeu sa nu-I fie rau prietenei mele.Un chelner inalt si blond se apropie de mine atat de mult,ca ii simt respiratia…
-Doriti ceva?
-Pentru mine,nimic,cred insa ca Violeta are nevoie de un pahar mare de apa rece cu lamaie…
-A,deci pe prietena ta o cheama Violeta,dar pe tine?Langa mine de fapt e un atlet cu blugi albastri si tricou alb sub care muschii pieptului ca niste campii cheama soarele…simt cum imi ard palmele…Ochii mei incearca sa privesca via CAP-ului care sta atat de nepasatoare in zapuseala amiezii.
-Secret?
-ce, numele meu?Nu,ma chiama Silva.Numele asta mi-a trecut prin cap.Violeta ma priveste mirata,cu ochii ei frumosi de vaca satula.
-E numele meu preferat.Daca ar fi trebuit sa-ti dau un nume,ti-as fi spus Rada.
-De ce?E randul meu sa privesc frumos…observ ca langa el este o bicicleta…cursiera.
-Asa,nu semeni cu tiganca din filmul Satra,dar eu ti-as spune Rada…Vrei sa fii Rada mea?
Hent!Din intamplare vazuse-m si eu filmul.
-Depinde,daca tu esti Zobar,ma risc,intr-un fel tot trebuie sa mor,de ce nu injunghiata de tine?…Ma luat in brate si sa invartit cu mine.Mi s-a parut cel mai normal lucru posibil .S-a oprit dar nu-mi da drumul,imi spune ca oamenii acestia meritau o viata buna si ca noi putem schimba scenariul…
-Violeta il intreaba ce face cu bicicleta.Nu face ski,dar ii place sa o prezinte ca pe un prieten.L-am rugat si mi-a dat-o sa fac o tura.O prind de coarne si o incalec.Nu apuc sa fac 20 metri ca pic pe asfalt si ce bine am picat,mamaaa…
Mainile lui sunt albe si frumoase,fine si cu o piele atat de subtire ca mi-e teama sa le privesc.M-a ridicat si m-a dus in brate pe o terasa langa padure.E umbra,e bine si sunt in bratele lui…cat mi-am dorit o astfel de imbratisare de la mama.Dimineata dupa ce tata pleca la serviciu,ma strecuram in patul mamei si incercam sa-I imbratisez picioarele.Fugi Drace,m-ai speriat,imi spunea,…atipi-se.
Inchid ocii,vreau sa opresc timpul.
-Steluta,zice el,si nu –l inteleg, trebuie sa-ti bandajez piciorul.Cand eram mic,continua el,cadeam mereu.Bunica era cea care vedea de mine.Imi spunea de fiecare data”-Steluta lu’ bunica fii mai atent”, si eu eram fericit.Acum te-am vazut cu ochii bunicii,si am simtit exact ce cred ca simtea ea cand ma lua in brate.Emanoil vorbeste atat de calm,de bland,cuvintele rostite de el au aripi,mangaie.Mai tarziu voi compara ce-mi povestise de bunica -sa cu ce stiu de bunica-mea.N-am chef de concluzii.Emanoil Corneanu este student la medicina in anul II,a aparut aici in acest moment,pentru ca trebuia sa apara,pentru ca eu am nevoie de el.Imi ridica pantalonul si imi pipaie rana.Toarna “doi ochi albastri,”un fel de alcool pe care consatenii nostri il beau in loc de apa,adus de Violeta .Urlu.Ma stringe in brate.Vreau sa mor.Oricum voi muri.Violeta a disparut.Nu sunt ingrijorata.Nici o emotie negativa nu ma poate incerca acum.Sunt grea,gandesc,incerc sa ma asez pe iarba.Emanoil nu-mi da drumul,e rece, sa raman in bratele lui.Imi mangaie parul si ma saruta usor pe frunte.Stii tu cat te-am cautat,zice,nu stiu,raspund,spune-mi cum m-ai cautat,cu gandul,zice,si te-am asteptat,unde zic,in viata mea,zice…Soarele se ascunde dupa copaci,umbra se intinde din ce in ce mai mult,Emi vrea sa ma duca acasa…Trebuie,il intreb si el rade…

A doua zi am fost aici la ora doua,cum stabilisem.De fapt am venit inainte de unu.Il privesc de la distanta.Vine spre mine ca o zi insorita.Ma ia de mana si ma duce in padure.Ajungem langa o gramada de lemne.Ma ridica pe gramada si pleaca.Se intoarce cu un buchet mare de flori colorate.Le arunca pe jos in fata mea.Isi incruciseaza mainile facand un fel de scara si spune coboara regina mea.Ma las ca o para coapta.De ce nu spui nimic,ma intreaba.O fi crezand ca sunt idioata,cretina,dar eu sunt doar muta.Toate replicile I le dau in gand .
Cate zile,cate vesnicii ne-am intalnit in locul acesta,nu vreau sa le numar,pentru ca intr-una din zile n-a mai venit.Un vant rece s-a pornit dinspre Baisa si ma impinge in sat…
Ploua rece si monoton,picaturile se izbesc de mine ca niste pasari oarbe de geam.Daca as da glas urletului , as declansa potopul.Merg pederost…merg.Sora mea tocmai s-a maritat,locuieste in Botosani,fratele meu e in armata,tata e mort.Cu coatele pe poarta ma asteapta mama.
-Credeam ca iar ai intrat in starile tale de prosteala si a dat ceva peste tine.As vrea sa ma inteleaga,se straduieste,dar eu stiu ca niciodata nu va putea.Decate ori privesc in gandurile mele si ea ma surprinde,imi face cruce si ma scuipa de parca as fi deochiata.Baba dracului,zice,a facut o vraja,ca nu erai asa,pentru bagaboanta Lucretiei ca e proasta,tu iei premiu si ea nu.
E atat de simpla mama mea,si de buna,si atat de mult as vrea sa o imbratisez…sa vorbesc cu ea,sa-I spun tot…nu voi putea niciodata scapa de amintirile copilariei,nu-I vina ei ca n-a stiut sa ma iubeasca atunci,vina ei e ca ma iubeste acuma cand eu deja am pus-o la icoana,dupa ce am scos-o din suflet.

La toti barbatii pe care I-am intalnit am cautat acel aer pe care il imprastia Emanoil.Uneori credeam ca l-am gasit si ma jucam de-a iubirea…
Nici farfuria zburatoare n-a mai venit.Ma intreb ce-a vrut sa insemne viata mea,pentru cine m-am nascut si care e starea de vis aceea cand ma doare ca vad la oameni ceea ce ei vor sa ascunda sau cealalta cand nu simt nimic inafara dorintei de a fi singura .
Violeta s-a maritat,nu pentru ca iubea,credea ca este iubita.Biata cretina!Dupa zece ani a divortat.Isi creste copilul singura.Am intalnit-o la biserica adventista.E la fel de prietenoasa,numai ca s-a cam dus…La slujba de craciun am privit-o cu atentie,si muntele se deschise pentru a lasa sa iasa o batrana cu plete de canepa atarnand si imbracata in alb.Un nor intunecat asunde orice urma de speranta de pe fata ei,ii vad lacrimile ca niste picaturi de sange.Umerii si-I tine drepti si mersul e sigur.Violeta va fi intotdeauna tanara cu parul alb care a facut liceul la seral si facultatea la fara frecventa.Atat de fara frecventa ca pe la mijloc a lasat-o balta.Ma intreb ce-o fi asteptand de la oameni de numai Dumnezeu ii poate da.Crede ca venind aici va primi?
Am aterizat in aeroportul Bengurion din Israel la ora 0.20,pe 11 ianuarie 2002,pentru a doua oara in viata mea.Prima data doream sa vad cum traiesc romanii in aceasta tara a visurilor lor de imbogatire.Bietii!
Nu ma pot lauda ca exista multe lucruri pe care le fac pentru ca eu doresc sa le fac.Mai curand pot spune ca sunt directionata de cineva nevazut ,cineva care ma iubeste atat de mult incat vrea sa fiu mereu singura.Din primul moment cand am pasit din avion,cu primul plaman de aer ,am respirat parfumul lui Emanuel.Au trecut mai bine de douazeci de ani si totul parca s-ar fi petrecut ieri.Mi-am aruncat privirea spre rasarit;stelele incolonate se asterneau carare spre orizonturi apuse pentru a-mi face loc sa pasesc peste galbenul lor tarziu,ca panusile porumbului copt.