poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-14 | |
un cotei de la oraș
împopoțonat cu funde de era un drăgălaș lumii bune de oriunde într-o seară fiind la munte cu stupoare într-o curte mai mult oase mai mult piei l-a zărit chiar pe grivei cel cu state lungi de paznic și renume de-a fi groaznic de pe zi să-l facă pajnic noduroșii lui stăpâni (și ei tot din neam de câini) ne-având milă nici de-un sfanț îl țineau legat în lanț. deci viteazul meu cotei văzând lanțul cel balșoi ce-l priponea pe dulău s-a gândit că n-ar fi rău să dea cu ceva noroi în paiața de grivei ce părea mai mult un zero așa legat de coteț și părea de prost ca nero și nu tipul cel isteț preamarit și de jurnale când de fapt el ca o vită îndura temniți de-aiud deci e cazul pe zălud cu o aspră săpuneală să-l trezească cât de cât. deci a început potaia c-o voce cât hărmălaia: cum de nu îți e rușine să te dai de-un neam cu mine când nu esti câine de rasă și posezi o blană roasă supurând miros urât prin rănile de la gât? cum de nu te umblă gânduri hoitu-ți slab de-un gard să-ți spânzuri decât să bolești nedemn în celula ta de lemn? cum de-nlănțuit te lași ca cel din urmă borfaș făr' să latri sau să mârâi sau alt semn să dai, de furii fața de acești demoni hrăpăreți și harpagoni care-ți dau, când ceri de ros, batjocuri în loc de os? cum de ești așa de bleg să te lași la mila lor ființe ce nu te-nțeleg și te tratează cum vor deși n-ai renume mic ș-umblă zvonuri cum pe lup luându-ti-l de inamic l-ai convins să facă zdup? băăă, tu ăsta cât un urs cum poți fi așa de prost? dar îndată ce coteiul pe grivei l-a făcut prost, ăsta, fiindu-i așa felul nici n-a încercat să latre dar sa-nvârtoșat fârtate de-a mișcat din loc cotețul doar atât, să dea pe prețul guralivului cu colții după ce la-ntors cu laba ca să-i fie vitregi sorții de-a scăpat din toată treaba provocată de discurs coteiașul vătămat chiar de-o putere de urs după cum toți pot să-l vadă seara pe la promenadă unde umblă-n trei picioare și cu gâtu-mpachetat în bandaje de culoarea sângelui adevarat dar ce e mai deranjant nu-i durerea fizica ci mulțimea de căței obraznici și derbedei ce-și permit ca prin lătrat să facă rotundul sumii lui, de prospete necazuri ș-asta în auzul lumi încadrată în pervazuri să deguste vinul glumii: când te ști că ești cotei poți să latri, să faci clant la noi ca suntem catei dar nu-i bine sa te iei inrait cum e de lant de calaul de grivei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate