trec zilele

gravând dureri cuneiforme

fiecare gest îmi dezvăluie

neputinţa

privesc

umbre istovite

imprimate prea adânc în lumină

prin gând îmi trece un copil

crescut la periferia

memoriei

paşi zigzagaţi

în coridorul sinistru al clipelor

un înger şomer îmi numără coastele

săbii încovoiate

spre sine

de trei ori zidită

flacăra candelei

pe retină