poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-08 | |
Iar iubesc
Cândva am văzut că nu știam dragostea Decât ca degetu' și marea Dar o nouă fată am aflat Și Ea parcă m-a salvat Îmi ajunge să mă gândesc Și e încă un motiv ca să trăiesc Acum iată că zâmbesc Pe Ea vreau să o iubesc La început a fost dorința Acum îți iubesc toată ființa Vreau în brațe să te strâng Pentru că am uitat să plâng Uneori nici nu am cuvinte Dar când stai în brațele mele Parcă nici nu am nevoie de ele Nu mai sunt singur ca înainte Cred că iar ajung la apogeu Știam că există un Dumnezeu Mi-ai zâmbit în chip minunat Și parcă am fost iertat M-ai salvat de la singurătate Și pentru asta-ți mulțumesc Îmi ești mai mult decât un frate Ar fi puțin să te iubesc Când sunt cu tine parcă-s mai bun Până și inima îmi bate într-un ritm nebun Și îți șoptește numele de catifea: A-na Și să te sărut aș vrea Nu știu ce m-aș face fără ea Cred că ar cădea o stea Și-as trăi pe jumătate Pentru că Ea mi-e alături în toate O iubesc mai mult ca pe-oricine Pentru că a făcut pe cineva fericit: pe mine! Ea e Soarele, Luna și marea din viața mea Eu măcar o stea să fiu aș vrea Dar e destul și o stea Pentru că mă iubește așa Știe că e a mea Și că o iubesc numai pe Ea! Mă iubește cu atât mai mult Cu cât știu s-o ascult A fost de acord și am luat-o Când să ne întâlnim am rugat-o Înainte de noi doi nu știu ce a fost Oare să fi trăit fără rost? Cândva eram și eu la agonie Dar acum mă iubește cum numai ea știe E fericită că i-am zis Și nu mi-a zis nicicând Pentru că n-aș răni-o niciodată Doar nu sunt un tip dintr-o bucată Stau lângă ea și o ajut Așa cum și ea a știut Să facă din întuneric lumină Cu acea dragoste feminină Cu lumină și cu dragoste m-am refăcut Nu știu azi ce-aș fi făcut Dacă n-ar fi apărut Acea șansă în trecut Nu vrea bani, cadouri sau inele Vrea să știe tainele mele Și să intre în inima mea Să știe că mă poate avea Când plec îi e dor de mine Și mie mi-e dor de ea Pentru că împreună ne simțim bine În lumea noastră de catifea A intrat în sufletul meu Și o voi ține minte mereu Ca o flacără în inimă îmi ești Și ca o zână din povești Nu am să trăiesc veșnic Dar am s-o iubesc puternic Iar dacă aș putea întoarce timpul M-aș grăbi să-i găsesc chipul Îmi place tot ce face Pentru că are o dragoste eficace Pentru sufletul meu Ce va fi romantic mereu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate