poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2058 .



Iar - (Iubesc)
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OK-Angel ]

2003-11-08  |     | 



Iar iubesc

Cândva am văzut că nu știam dragostea
Decât ca degetu' și marea
Dar o nouă fată am aflat
Și Ea parcă m-a salvat

Îmi ajunge să mă gândesc
Și e încă un motiv ca să trăiesc
Acum iată că zâmbesc
Pe Ea vreau să o iubesc

La început a fost dorința
Acum îți iubesc toată ființa
Vreau în brațe să te strâng
Pentru că am uitat să plâng

Uneori nici nu am cuvinte
Dar când stai în brațele mele
Parcă nici nu am nevoie de ele
Nu mai sunt singur ca înainte

Cred că iar ajung la apogeu
Știam că există un Dumnezeu
Mi-ai zâmbit în chip minunat
Și parcă am fost iertat

M-ai salvat de la singurătate
Și pentru asta-ți mulțumesc
Îmi ești mai mult decât un frate
Ar fi puțin să te iubesc

Când sunt cu tine parcă-s mai bun
Până și inima îmi bate într-un ritm nebun
Și îți șoptește numele de catifea: A-na
Și să te sărut aș vrea

Nu știu ce m-aș face fără ea
Cred că ar cădea o stea
Și-as trăi pe jumătate
Pentru că Ea mi-e alături în toate

O iubesc mai mult ca pe-oricine
Pentru că a făcut pe cineva fericit: pe mine!
Ea e Soarele, Luna și marea din viața mea
Eu măcar o stea să fiu aș vrea

Dar e destul și o stea
Pentru că mă iubește așa
Știe că e a mea
Și că o iubesc numai pe Ea!

Mă iubește cu atât mai mult
Cu cât știu s-o ascult
A fost de acord și am luat-o
Când să ne întâlnim am rugat-o

Înainte de noi doi nu știu ce a fost
Oare să fi trăit fără rost?
Cândva eram și eu la agonie
Dar acum mă iubește cum numai ea știe

E fericită că i-am zis
Și nu mi-a zis nicicând
Pentru că n-aș răni-o niciodată
Doar nu sunt un tip dintr-o bucată

Stau lângă ea și o ajut
Așa cum și ea a știut
Să facă din întuneric lumină
Cu acea dragoste feminină

Cu lumină și cu dragoste m-am refăcut
Nu știu azi ce-aș fi făcut
Dacă n-ar fi apărut
Acea șansă în trecut

Nu vrea bani, cadouri sau inele
Vrea să știe tainele mele
Și să intre în inima mea
Să știe că mă poate avea

Când plec îi e dor de mine
Și mie mi-e dor de ea
Pentru că împreună ne simțim bine
În lumea noastră de catifea

A intrat în sufletul meu
Și o voi ține minte mereu
Ca o flacără în inimă îmi ești
Și ca o zână din povești

Nu am să trăiesc veșnic
Dar am s-o iubesc puternic
Iar dacă aș putea întoarce timpul
M-aș grăbi să-i găsesc chipul

Îmi place tot ce face
Pentru că are o dragoste eficace
Pentru sufletul meu
Ce va fi romantic mereu

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!