Pe mal de ape băltind
Gândul vieții bătucind
Viziuni amare-n vârf de băț, plimbate pe drumuri albastre...

Cerul s-a căscat urât,
Bățul a pornit vâjâind,
Viteza s-a făcut pom,
Pomul s-a făcut copac,
Copacul s-a făcut pocnet.

Lovesc cu bățul în neștire
De două săptămâni încoace.
Mai încolo, niște pescărițe
Susțin c-o să-mi arate ele... Ce dobitoace!”