ÃŽntre noi doarme mereu
aceeași distanță;
tu ești mereu cel de ieri.

Te-apropii tăcut
să-mi aduci ofranda tăinuită
a jumătății tale de cer;
tu nu știi
cât gol a nins
peste sărutul tău.

ÃŽntre noi doi doarme mereu
aceeași distanță:
tu - doi pași înainte,
eu - doi pași înapoi.
Și mă întreb:
dacă ne-am apropia
ne-am mai recunoaște?

Ne știm doar de la distanța
de doi pași...