poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-03 | |
Drumul tău, pe toate verticalele posibile, ocolind capetele necunoscutului într-o voltă aparent liberă, este scurt. Te prăbușești, șurub, către toate punctele cardinale. Te risipești într-o stare de vis imposibil.
Îți cânt: „Hai vino! Să plecăm de-acum, Toamna ne-aruncă-n cap cu ramuri.” Suntem din frunze! Cu un „bum!” Caii-mi cad morți, râzând, în hamuri. Îți scuturi rochia de aburi. Pe marginea cealaltă, un copil al nimănui, aflat probabil în starea ta, a unui alt vis, inspiră, expiră asmatic. L-aș săruta pe frunte. Îi cad florile din mână și umerii lui firavi miros a busuioc. Îi cânt: „Hai vino! Îți cântă tata, copile, urcă-mi în piept să te umplu de zile.” Nimicul ne-aruncă nimicul în față. Suntem frunze! Ca un aer, caii-mi cad morți topindu-se-n ceață. Porumbeii se fluieră. Rotații spiralate îi conduc încontinuu spre casă. I-aș săruta în locul vulnerabil de sub aripă, acolo unde țintesc cei ca mine, unde cântecul devine roșu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate