Ce faci atunci cand ingerii fug si isi pierd turma?
Pe cine strigi?
Ce faci atunci cand ritualul tau secret cade spargandu-se in mii si mii de nereusite?
Nu faci nimic. Te apleci, saruti pamantul crud si plangi.
Eu simt ca mor inchisa in mine.
Cum sa sparg zidul?
Cum sa-mi mananc pielea fara sa ma apuce scarba de ceea ce simt?
Pot sa intorc drumul…
Eu stiu ca pot sa apuc din urma calea interzisa.

Blesteme mici, soptite incet, imi zboara-n tample.
Goale femei, nimic profund, doar vorbe spuse.
Adio tie, gand ascuns!
Priveste-ma ,razi si uita.

Imi simt caramizile cazute in palme.
Ma aplec in fata ta si te las sa asterni prima picatura de ploaie.
Palatul nostru de ape!!!