poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-23 | |
Știam eu că frigul preferă
să se așeze pe noi ca pe niște reptile știam eu că pielea spatelui nostru e cel mai bun loc de iernat. Prin noiembrie sângele-n noi e ca și pus la murat și totuși astăzi... Astăzi frigul te-a apucat strâns de mână. L-am văzut învinețindu-ți verigheta în bătaia dementului soare cu dinți — urgia oricărei terase — și m-am aplecat zgribulit căci frigul își căuta de lucru în jurul gâtului meu subțiindu-mi fularul. „Și unde ți-s amigdalele, dragă?” Apoi a trecut pe aici un fel de om al muncii, cu pieptul dezgolit, răsturnând câteva mese. În despicătura cămeșii i-am văzut primii țurțuri mici de gheață acoperindu-i inima și zornăind a iarnă grea. Știam eu că la minus două grade la sol și zero grade la suprafața pielei începem a înainta cu pași de reptilă — am mai văzut eu ierni viforoase troiene cât casa și oameni-reptile tremurând în numele Domnului între ușa casei și ușa bătută de vânt a privatei... Și totuși ce frică mi-a fost azi la terasă când am dus mâna la ceafă și am găsit frigul așezat acolo în straturi ca pe grumazul mamutului adăpostit din mila înghețului veșnic sub vânturi polare, iar tu n-ai mai rezistat, n-ai mai putut să mă vezi zgribulit ai zis să-mi i-au ceașca foaia și pixul și să intrăm înăuntru... Deși pe la amiază încă mai era toamnă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate