Hai să ne construim un cal, prietene!
-îți strig-
sau măcar un dor de călărit
să ne sculptăm din bucăți de femei
căzute dintre coapse,
plăceri înmărmurite de frig.
Să-i naștem nechezatul din țâțe
sau din durerile ei.
Să-l crăvășim,
răvășim!
Să le călărim,
călărim
acele bucăți ce-mi izbucnesc astăzi
dintr-o târzie toamnă,
să ne împletim mâinile în ele
ca într-o coamă.
Să-i punem șa
și să ne punem pinteni pe inimi
și odată ajunși niciunde
să răcnim c-am fost primii.

Asudați,
să ne privim creatura,
un cal-poezie
fierbinte și crunt
cum sunt iubirea și ura.

Pan
13.10.2003