Imi pling degetele infometate,
sfisiate de durerea incarnata
in culoarea intunecata
a plagilor deschise.

Imi infig cuvintele,
piese de mausoleu,
peste condescendenta
destinului.

Te strig in somn,
violent,
zbatindu-mi eliberarea de viata
si-mi strivesc coapsele
de stinca neprelucrata
a incapatinarii

Dar ce pot contura cu durerea?

Timpul dilatat
imi este calaul,
iar tu, infernal esafod
sub trupul meu…

Ma rog la Dumnezeu
sa te transforme mai repede
in secure!