poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-08 | |
albă ca zăpada fără cei șapte pitici
lăsați la cerșit cuvinte necesare poemului sau cum (grijania mă-sii ) înfiază poetul cuvintele capricioase zămislite în postul mare cineva îmi sună la ușă și ușa se dă la o parte în apartamentul meu apare o femeie fără margini fără contur albă ca zăpada ținând într-o mână o damigeană plină cu vin iar în cealată un pahar din care îmi dă să beau lacrimile celor șapte pitici și toată copilăria eternă a bucuriei și apoi plânsul cel mare al vieții născut din necaz și cuvinte îmbăiate-n piața mare a orașului cerneala răsturnată pătrunde adânc ca groaza și frumos ca trecutul zbuciumat ca prezentul și liniștit ca viitorul peste care vor zace zăvoarele întunericului trase în postul cel mare zăresc caleașca în care ne-am zămislit înăuntru și vom muri undeva înafara celor zece porunci printre care apucăturile omului sunt ca niște cizme acoperite de noroaile lumii în care ne bălăcim din zori până seara vreme de peste două mii de ani câd suntem poate mai înțelepți dar nu mai frumoși decât înțelepciunea lăsată în noi o dată cu trecerea celor ce au murit înaintea ta și a celor ce vor muri după tine și la cei ce zac pe pat de spital dar n-au sosit încă nimeni nu s-a întors și nu se vor mai întoarce decât doar în vis ori în altă parte pe stradă vor redeveni frumoși ca speranțele celor șapte pitici
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate