Din tine se impart oglinzi
Ca-n balci, copiilor sarmani…
Ma-nalt si eu, cu ochii blanzi,
Sa te mangai pe umeri diafani.

Cata privire-am rastignit pe “sticla”,
Visandu-ma lipit de al tau trup.
Pe umar ti-am vazut crescand aripa,
Sarutul l-am oprit, sa nu ti-o rup…

Umil, m-am serpuit atunci spre glezna,
Sa-mi caut sub calcai culcus divin,
Sa ard pana la scrum si, chiar de-i bezna,
Iluminat, doar tie sa ma-nchin…

Nu m-am speriat de vreme sau de vremuri,
Nici de reflexii frante din vreun ciob,
Ispita-mi esti, chiar de cochet mai tremuri,
Ma lasa, doar o viata, sa-ti fiu rob !