poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-24 | |
Pamantul a explodat. Toti plutim in spatiu.
Oamenii sunt agitati, speriati si mult prea ingroziti Incat fiecare cauta cate un meteorit Sa-si construieasca o planeta, sa simta ceva sub picioare. Eu stau si privesc... cata frumusete! Sunt calma, prea calma poate. Pe alocuri se mai vede cate un suflet impacat Care la fel ca mine sta, priveste sau mai bine zis admira. Am inceput si eu sa dau din maini, sa ma misc E minunat! Plutesc, nu mi-e frica de cadere Zbor, si ma las prada lipsei gravitatiei... Si eu caut ceva...dar nu o bucata din ce a fost odata Pamant, Ci o raza de lumina care sa-mi arda sufletul, Un miros primavaratec, care sa ma ameteasca pana la lesin, O atingere fierbinte care sa-mi taie rasuflarea, Fara O imagine care ar dezamagi asteptarile Doar o lacrima purificatoare a unui ocean de suferinte, O soapta misterioasa ce ar putea sa ma faca sa tremur; Ideal Al sufletelor singure, parasite de destin Ce inca mai cred in ingeri si in puterea mistuitoare A durerilor sufletesti. De-as gasi ce caut inaintea lor! Alerg... Dar ma izbeste haosul, ma izbesc oamenii Care deja si-au pierdut speranta si, ca niste pacatosi Ce s-au nascut, renunta... ce fericiti suntem noi cei care Inca mai cautam, inundati de speranta. Pacat ca ei nu ne cred... se vor cai pentru asta, Vor muri curand si vor vedea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate