Daca te vei duce vreodata.
Acolo unde se opreste vântul.
Si nici frigul nu vine de frica frigului,
vei gasi legenda bunatatii.
Un loc unde chiar si cerul plange pentru ea,
într-o luna de decembrie furioasa.
Unde fiecare corp ce exista,
nu exista fara ea.
Unde nici negrul nu poate urî.
Iar iubirea este egala cu universul.

Acolo vei afla de ce în decembrie ploua cald!
De ce noroiul este lut de cimitir,
vântul un mesager de amintiri.
Iar ceata o perdea de sperante,
venite din dorinta raiului.
Transformând crucile în dureri de uriase lacrimi.