poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-18 | |
Ne obișnuiserăm ca ziua
să decupăm mănăstiri din colonade de ceață, așezându-le la bază o pereche de cercuri, încă de pe atunci covârșitor de inegale. Noaptea, gândurile îți respirau cu voce tare de sub dărâmături, le auzeam spunând că degeaba îmi mai asmut către tine carnea de femeie tânără, e prea întuneric între noi și, oricum, dinții tăi de-abia au dat în lapte, că nopțile noastre și-au cam pierdut din însemnătate de când cu atâtea sinucideri de stele și că, mai nou, veșnicia sentimentelor o măsori doar în zilele impare. Eu număram punctele comune, înșirate invers pe turlele răsturnate cu vârful prin palmele mele, țintuindu-mă pe cer și îți șopteam în versuri albe că te mai aștept în pasul meu, să restabilim echilibrul din jurăminte, că luna ne mai cheamă încă, din cornu-i de fildeș, că ar fi mai bine să ne împotrivim inerției și măcar la al treilea cântat al cocoșilor să ne întoarcem cochilia pe partea cealaltă și să ne mutăm înapoi, în Calea Lactee, printre nove. Desigur, pe atunci de unde puteam ști că diminețile noastre aveau să fie demonstrate, zi după zi, ca fiind iremediabil de paralele? 18 septembrie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate