si toamna vine ca o evadare,
ce-astept de ani sa vina iar,
si frunzele transforma-n mare
gol locul tau de sub castani.

si toamna-i peste tot si toate,
e-un vis ce nu il pot pastra,
o amintire despre moarte
pe cand era sa fii a mea.

si toamna este plumburie
peste orasul decazut,
si tot ce-a fost si-urma sa fie
n-o va lua de la-nceput.

si toamna vine peste noi
ca sa ne spele de pacate,
cand bat din aripi ingeri goi
tot indreptandu-ne spre moarte...