nu stiu dar mie mi se pare
ca ma trag de undeva de sus
de undeva unde nu voi mai
reveni niciodata dintr-o
dimensiune necunoscuta mie
dar stiuta de lacrima mea
zilnic imi ridic privirea
reusind sa trec de tremurul
albastru al stelelor
pierzandu-ma insa de fiecare
data in vidul incolor si inodor
cautarea mi-e tot mai febrila
pentru ca ochii tai sunt atat
de aproape pentru ca iubirea
ta ma sufoca pentru ca
degetele tale mangaie atat
de delicat imaginea mea
ma impiedic zilnic de tine
te simt la fiecare pas dar
ma incapatanez sa privesc
in sus dupa promisiunea
atat de transparenta incat
imi difractioneaza privirea
sperand ca un strop de
ploaie sa ma primeasca in gazda