Plouă rărit peste aeroport
prin aerul cu lucii conuri gri,
orizontale, pe sub cerul mort
sub măștile de nouri vii.
Privirea ta trecea prin mine
purtînd în vîrf un steag străin,
al amintirilor cu roți marine,
rulînd pe negrul cîmp velin
dintr-o uitată tabără de vară
și micșorată-acum, cît un pahar,
cu dinți de raze-înfipți în seară,
cu-n soare amețit, neclar.
O, nevăzute sfori legînd orașe
la capăt, și rotite monoton...
Ca azvîrlirea nărăvașe
de lungi ciocane, pe un stadion.