Totul a-nceput cu un punct.
Îl văd cum crește
Și se rupe ,
Într -o învălmășeală de cuvinte
Și sentimente,
Și nu mai știu ,
Parcă se face ochi
Și eu sunt în el lăcrimând vise
Ce nu se mai nasc decât in gândul meu.
Și dintr- o dată
Ochiul mă aruncă afară
Și mă găsesc literă ,
O sau U
Legate nod ,
Sau poate un O si un M
Care ies din punctul acela galben,
Ca ultima felie de lămâie
Care-ți strânge sufletul și-l face
Mic,mic de tot,
Cât un semn pe obrazul meu ,
Ce dispare undeva departe,
Printre alte puncte de lumină
Trântite pe o mare albastră.
Și îmi dau seama că de fapt,
Totul se sfârșește
Când pun eu punct,
Imaginației.