Dacă-ntr-o tainică vreme
din lut Cineva mă făcu,
şi dacă sunt om şi nu vierme,
o, Doamne, aşa ai vrut Tu.

Dacă am grai şi nu muget
când spun ce iubesc şi ce nu,
şi dacă am harul să cuget,
o, Doamne, aşa ai vrut Tu.

Dacă întâia zidire
deplin în păcat se pierdu,
când totuşi mi-ai dat izbăvire,
o, Doamne, aşa ai vrut Tu.

Dacă m-ai scos din neghină,
nu viața-mi atâta-ți plăcu.
Nu eu am vrut iarăşi lumină,
ci, Doamne, aşa ai vrut Tu.

Iar dacă voi merge odată
la Cel ce din Duh mă născu,
voi spune de-a pururea : Tată,
te laud c-aşa ai vrut TU !