Bătînd la poarta dorului
au deschis moliile cu andreaua în mînâ
bunicuța doarme au spus ele smerite
mimand gratitudinea repetată a societăților între ele
și în mișcare clanc clanc
cine o fi peste tine acum femeia visurilor mele
crăpată de mult dar amușinînd udul greierilor
care-ți chitărnicesc în timpanul înglodat
de invazia termitelor la adunat de scoici
cînd au inundat valurile tinereții tale
cu refrene în play-back acum aleluia aleluia
unde să mai bat răspunde-mi bunicuțo
scufiță roșie
care poleiești icoanele cu ambalaj de ciocolată
și te-nchini în dreptul prețului ei ăla românesc
de valoare și de demult