Dacă cerul ar fi ochii lui,
atunci și numai atunci,
lacrimi s-ar coborî întru odihnă
pe haina rece de granit
din vremea când s-ar fi fugărit
cu norii în priviri.
Iar dacă soarele s-ar ghemui
în cotloane de candelă
vei fi spunând, desigur:
-Iubirea este o iluzie cultivată
cu rădăcinile ascunse-n chihlimbare.
Și dacă și numai dacă
(ar spune cu scrupulozitate malițioasă
marii matematicieni ai lumii),
eu nu aș fi fost el?
Iată un răspuns ca un destin
foșnind încă nedeslușit
printre așternuturile de azalee
cu sclipiri mate, pământii,
în liniștea verde și mută
de sub genuchii tăi înrourați...
Reciproca acestei teoreme?!
Ca un făcut,
urma o pagină ruptă din carte.
Da,
ai înțeles bine!
Din cartea ta.