mainile mele pana in pamant
te mangaie usor pe-un gand,
piciorul tau de catifea
sta bine-nfipt in mintea mea;
cu un creion de chimie
iti mai scriu o poezie,
si desi criticilor nu o sa le placa
si-n critici aspre or sa se-ntreaca,
eu iti mai spun ca nu-i usor
sa scriu numai intr-un picior,
si pentru cate vor urma
doar tu vei fi armata mea
ca sa ma apere cand doare
o critica rauvoitoare,...
si-n timp ce-am mainile de sange
din inima un rau albastru plange.