poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-07-29 | |
Vasile Voiculescu
Doamne, m-am plâns că viața mi-e cumplit de grea Te-am rugat să mi-o iei... n-ai vrut să m-asculți. Mi-ai spus atât: să nu mai fie numai a mea, S-o-mpart cu alții, cu cât mai mulți... Am pornit atunci să-mi arunc: unora haina, Altora pita, sandalele, banii; Am colindat lumea, m-am despuiat, mi-am pierdut anii... Tot mai copleşitoare mi se făcea povara şi taina. Din nou m-am întors şi m-am jeluit: Doamne, sarcina iată, sporeşte. Abia mai pot, priveşte, sunt strivit. „Nu mai da tu!” m-ai sfătuit „Atunci ce să fac?” „Tu, de-acum primeşte!” Şi-am început să iau; de la unii sfat, De la alții necaz, ori durere, Am primit tot ce mi s-a dat; Câțiva hulă şi ură mi-au aruncat, Mulți cu lacrimile lor m-au încărcat, Am împărțit cu mulți deznădejdi, răni, suspine, Mi-au dăruit atâta chin, cât mă mir c-a încăput în mine, Rar de la cineva o lumină şi mai rar o tăcere. Toți în căuşul sufletului mi-au turnat Numai bătăi, ruşini şi sfâşieri. Doamne, darul a crescut mereu nemăsurat: Un munte de obidă şi nemângîiere – Nu mă-ndur din inimă să mi-l smulg E al meu, l-am cules milă de la ei şi gând de la Tine Fără nici un păs, ori grijă de mine; Ca să-l duc mi-ai hărăzit atâta putere Că de-atunci povara mea n-o mai simt nici cât un fulg.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate