poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-08-09 | |
Visez mirese despuiate
De albe foi și albi conduri Călcând cu pas de maiestate Printre fantome de păduri. Copacii sfărâmați în nopți Pământului sărută rana. Sărmane Dumnezeu, mai poți Să-mi frângi în fiecare vară pana, Să-mi dai iubire când mai vreau Zdrelite nopți sub lună, Plutiri pe drumuri fără șleau, Coșmar cu gust de brumă? Tu nu Te-ai săturat de mine Plângând ciudat în orice vis? Mi-e greață, Dumnezeu, de Tine, De gândul tău hidos și nedecis. Visez fetițe cu chibrite Murind în gangul lumii mele Cu rochii lungi și peticite Și cu desuuri de dantele. Ninsori călduțe pe-nserat Călătoresc spre somnul meu. Nici mort să fii nu Te-am iertat Nătâng și palid, Dumnezeu. Mă mai gândesc pe cripta Ta Privirea-mi de va șterge Eternul drum pe Golgota Ce mi l-ai dat drept lege. Și nici nu știu de am să pot La moartea Ta sărmană Să-ți dau cu sufletul meu tot O pâine de pomană. Visez prințese sidefate Plutind pe ape fără val De Tine, Doamne, înecate. Și ochii lor de cald cristal Pedepsitor clipesc arar Și vântul îi îngână. Te doare, Dumnezeu, măcar Că moartea Þi-e stăpână? Visez orașe dezgolite De străzi pustii și-ntortocheate Șoptind cântări îndrăgostite Mireselor decapitate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate