in spatele ploii
sunetele izbucneau in ordine sferica
dintr-o vioara suspendata de-o aripa rotunda
radacinile impleteau iluzii ce se rostogoleau fara mila
prin carnea trupului de lemn transparent
arcusul infuleca cu strasnicie din strune
iar noi dansam dansam dansam prin iarba de soapte
de parca toata suflarea era sub talpile noastre

sufocati de atatea mistere
ne desfaceam tamplele spre ceruri
si dansam si dansam si dansam
pasii curgeau eleganti prin aerul moale
umbrele ne admirau dezbracate de sensuri
inghesuiti in cochilia unui cuvant
ne sorbeam pe rand sentimentele
ne despleteam genele de orizonturi
si dansam printre ziduri de oglinzi stravezii

pana atipeam impietriti unul in bratele celuilalt