Ne e viata un infinit primit candva in dar,
Chiot prelung
De mereu si pretutindeni renastere,
Aripa sfasiata de dorul zilelor
In care ni se odihnea pe frunti
Tot albastrul cuminteniei.

Ne e viata un ciob
Dintr-un vas candva cu alabastru
In forma de lacrimi strans imbratisate,
Scoica venita
De prin marile Tale adanci
Prin care, turnand-o pe timpane,
Va curge limpede in suflet izvorul intoarcerii
Noastre in noi...