Soarele este un nomad sângerând
În picături de sudoare pe fruntea ta,
acolo unde trec gânduri curate ca fluturii albi
N-am să-ți spun astăzi nimic
Doar că anii sunt ireversibili
Se constată că-ți place amurgul
Și tot mai rar te încumeți să zbori
Te uiți la lucruri de parcă nu le-ai vedea
Semnul tău e acum îndoiala.
Și totuși a fost o vreme
când îți zămisleai tăcerea prin cuvinte,
iar privirile îți erau mai limpezi
decât lumina și apele cerului.