A plecat muza mea mumificată
și s-a ascuns după o aripă
de înger sinucigaș.
Am privit-o în urmă cu ochi pietrificați
de prea multă singurătate
cum se juca printre unghii de flăcări
cu alte inimi pierdute
de pseudoprofeți îndrăgostiți.

Nu îmi reproșa, micuța mea;
am fugit singură
printre nori și te-am lăsat
risipită pe perna pură,
printre fulgi de nea zeificați
și raze de lună adulterine.
Și-ai evadat din oglinda rătăcită
a sufletului pustiit de sori triști
că și-au pierdut muza,
rănită într-un ac de cactus diform.
M-ai părăsit printre filele virgine
Ale literelor trădătoare,
Pradă cadavrelor nenăscute încă.

Mă ierți?