Am inchis usa spre toti
si am deschis o fereastra spre trecut.
Acum pot sa compun un semn de dor,
sa-l trimit pe-o adiere ce se strecoara
printre fiinte si nori
si dincolo de sori.
Pana in lumea ta.

Te-a ajuns, te-a gasit, te-a atins.

Timpul nu s-a mai miscat,
Lumina orbita s-a oprit in loc,
Soarele s-a stins inlacrimat.

Eu sunt tot aici,
inceata, ascult soaptele intunericului stapan.

In lipsa raspunsului tau
nu vreau sa pierd ultima umbra ce mi-ai daruit-o
si o protejez in asteptare.

Pana cand, cineva, cu o inima-cheie,
va deschide iar usa si ma va intreba:
A fost eclipsa de soare?

Atunci voi sti si eu.
Traisem o eclipsa de suflet.