poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-15 | | Înscris în bibliotecă de Nicolae Tudor
Dialog în vis
Mă visa aseară-un orb... și știam... și încercam, răsucindu-mă pe-un pat de nuiele verzi de brad ce mi-l oferise-n dar, să mă scol, dar iar cădeam. Þie orbule,-i spuneam, cu ce ochi ți-e dat să vezi? Insă el nu-mi răspundea. Spune-mi orbule,-am strigat, dinspre ușă înspre mine vine-un cal sau e doar sunet de potcoave ce cândva pe aici s-au prins de lutul ce acum răsună clar? Dar el trupu-ncet mi-a luat și m-a dus tăcut spre-un geam cu vedere spre neant. Eram eu pe-același pat și-am văzut cum voi pleca de acolo-nlăcrimat alergând necontenit dinspre-o vale pe un deal cum el gândul și-l urca. Și l-am întrebat în vis: cum e soarele,-i bătrân? El mi-a prins mâna trecând-o peste umarul lui stâng-, și mi-a luat și mâna dreaptă și mi-a prins-o de un ram ce cădea dinspre fereastră peste ochiul lui bolnav. Spune-mi, orbule,-am strigat, Luna ce-ar putea să nască? Timpul ar putea să crească? Dar el talpa mi-a luat și mi-a prins-o-n palma lui legănându-mă tăcut din apus spre răsărit să adorm în visul lui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate