si-a desfacut aripile si a atins cerul.
in ochii ei se reflectau margaritare
sau numai pietrele raurilor ce plangeau,
dar ceva inexplicabil
o chema mereu spre necunoscut.

prapastiile erau amintiri marsiene,
oceanele fantani de mai demult,
padure un tablou verde
si ei ii venea greu de crezut,
cu toate ca se uita la aceste minuni
ca la ceva inexplicabil.

si, intr-o zi, de un albastru pur,
cand aripile ei au prins radacini
si-a luat zborul sa descopere totul,
si de atunci hoinareste prin univers
cautand explicatii pentru toate lucrurile
ce le intalneain calea ei,
porumbita.