Ne-au coborat noroi in vise
Si lacrimi reci si mucegai,
Ne-au zamislit puteri invinse,
O libertate fara grai.

Ei ne-au inchis intr-o durere
Ca sa uitam ce e iubirea,
Ne-au schingiuit pe timp de ere
Stergand din noi si amintirea.

Si am murit distrusi,in decadere,
Iubind noi zei ce ne dadeau doar ura,
In suflet adunam numai povere
Ce vor durea intotdeauna.