drumul nu era punte si luntre
carare nu era,
si poate ca de aici a pornit toata durerea.

tu nu mai erai tu,
sau poate ca tu erai straina din fata mea
zambind, plangand, tacuta si
disperata.
locul nostru,
rusinea...

ni s-a spart soarele, iubito,
caldura lui a devenit atat de greu intunerec,
imi intra in ochi
ciob dupa ciob
fara de speranta
raza aceea botezata intr-o
seara de Rusalii
si eu ma tangui nebun
cantarindu-mi cu grija nereusitele.

in noaptea asta se vor topi stelele,
linistea nu cere nimic de la tine
pentru ca valurile universului
izbesc tot mai rar
in luntrea,
puntea,
drumul pe care cobor ingenuncheat
spre lesul soarelui nostru.