poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-27 | |
Obișnuiam să port, mai demult,
o pălărie albă, dantelată, cu boruri largi, înțesate de fericiri promise și cu panglici sidefate, împletite din vise. Pe atunci nu știam să vorbesc doar ciripeam deodată cu păsările. Furam cârcei din via bunicului și mi-i agățam la urechi apoi, ca o țigăncușă, alergam desculță prin ierburile înalte, în obraji îmi înfloreau, zăpăciți de soare, maci tineri, părul mi se revărsa de sub pălărie în roiuri spiralate de fluturi. Ochii, două veverițe neastâmpărate, pândeau printre pleoapele ușor întredeschise cum pe cer, jucând șotron cu norii pufoși, timpul își făcea de cap. Seara, cu genunchii rezemați în palmele pământului împleteam cununi din sânzâiene și busuioc și, cu inima strânsă în rugăciune "Doamne, numai de n-ar cădea!" le aruncam pe acoperișul înalt al casei. Aninată în suflet, mai port încă, uneori, pălăria albă și dantelată. Acum, borurile ei largi sunt întinse cuminți într-un zbor interior iar panglicile-i fine, sidefate, îmi flutură prin capilare înflorindu-mă, de dor, în surâsuri. 27 iunie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate