Ma ascund in frunza
verde si calda.
Afara
a inceput sa ploua.

Viermi si larve
deodata mi se tarasc
pe sufletu-mi verde
il rod si-si fac cuib-
incet ma scurg
din frunza
doar trupu-mi si oasele
fugim spre un
alt adapost.

Cerul mi se cerne
tot, pe ochi...
albastrindu-i, innorandu-i
departandu-i de mine.

In mijlocul lacrimei
gasesc o ciuperca ruginita
sub al carei coif ma strecor.
Afara
continua sa ploua.

Doua ochiuri de lumina
Doua lacuri de-ntristare
Doua inimi cersetoare
Doua suflete amare
Doua cesti cu pescarusi
Doua paturi de cirese
Doua...radacini de soare.

Toate doua cate doua
se aduna-ncet in zare-
vi se pare
o simpla matematica
increstata
pe axa orizontului...

Dar in ciuperca ruginita
1 plus 1
fac
1
sau chiar 1 ruginind si el
este inlocuit de 0.

Cerul mi se cerne
tot
albastrindu-te, innorandu-te,
departandu-te de mine.