Ne vom ingropa sub stancile orasului,
acolo unde pietrele mustesc a maslina fierbinte,
si unde mosnegii joaca table
cu clipele noastre,
impreuna vom pasi peste literele
ce ne apasa trupurile,
ca niste pasari mecanice in mainile copiiilor,
ca niste divinitati capturate de forfota strazilor,
arunci cheia in urma,
si eu
plonjez,
peste templele tale paraginite,
peste ochii tai descompusi in ciucuri de patrafir,
ma scufund,
in pielea ta albastra,
acolo unde literele noastre se suprapun,
ma arunc,
peste gheata verde care ne contopeste privirea.

Da-mi mana,
si vom apuca muntele de calcai
colorand cu tipetele noastre,
bezna orasului.