poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-27 | | De aici de pe zid curtea noastră e cât oala bunicii în care-și vopsește capotul și casele par niște cutii de carton colorate la comandă de edilii orașului nu contează Tim tot acolo stă și pompierul și Mol și-a cumpărat un camion pentru lapte din căruțul lui n-au mai rămas decât roțile un excentric le-a pus decor jos în bar mă gândeam într-o zi să-ți strig de-aici de sus de pe zid ceva să-ți strig că mi-e dor de tine parcă ziceai tu că orașul și curtea noastră sunt centrul universului buricul astral al tuturor timpurilor al timpului meu și-al tău împreună dacă mă uit bine nu cred că m-am suit eu pe creneluri ci pământul s-a lipit rotund de tălpile mele cu zidul acesta cu tot și nu mai vrea să se desprindă știi tu că eu umblu desculță am ascultat un cântec astă iarnă Raser l-a scris și-l spunea seara pe la fereastră cu flautul e plăcut mai falsează și el că om e poate că m-a văzut cățărată pe crenga pisicilor nu mă învinui am avut grijă de ea e tot acolo au tăiat nenorociții toți copacii din curte și iasomia și merii s-au rupt și liliecii cu tot cu tufa de trandafiri sunt galbene primăverile cu tufișuri de ploaie de aur și lăcrămioare au rămas doar mesteacănul bătran și teiul uscat dintre țipetele mele ne așteaptă să ne facem cuib în ei sau puncte strategice de pălit la țintă îmi vine să dau după norul care trece să-l destram să-ți destram și ție norii din frunte mi-e dor nu-nțelegi? mi-e pur și simplu dor de cuvintele tale de tată ce-mi ești de frate sau iubit sau nu mai știu ce suflet simplu om departe om sau Steph sau om sau Steph de "și eu, iubita mea" de noi mi-e pur și simplu dor cum poți tu să nu-nțelegi de prezența ta de tine de ecou de ocrotită și iubită ce eram de scrisorile tale de spovedanii de pasărea aceea albă a noastră de tine de Steph de cum îmi împleteai în păr steluțe de carton la fiecare pagină de jurnal citită de vocea ta șoptită a vânt de ploaie de cuvinte ce-mi erai de tine Steph de tine nu-nțelegi mi-e dor! mă pierd în coperți și-n poze vechi și-n jurnal spune-mi măcar dacă vrei să-l mai scriu spune-mi să mă opresc spune-mi că sunt nebună țipă la mine lovește-mă aruncă-mă dă-mi drumul din tine eu nu știu când am să mă satur să-ți spun ploaie nu știu dacă mă pot opri am să-mi leg cuvintele și gura și ochii și paginile cu șapte lacăte în scorbura veche am să le pitesc sau sub piatra noastră cu mușchi am să-mi ascund jurnalul am să strig de aici de pe zid nu se poate să nu mă auzi să nu mă simți nu se poate să știi tu Steph că apusurile de-aici se tot încăpățânează să rămână portocalii sau roz seamănă cu mine mereu așteptand privirea ta am să-mi dau drumul am să-mi dau drumul acolo în aer poate mă vor prinde brațe de iederă brațele tale să mă-ncâlcească și mai tare or să-mi străpungă pieptul inima or să crească din mine până la cer mie mi-e mi-e pur și simplu mi-e. mi-e un singur cuvânt de tine dor o pietricică albă ție o pietricică neagră mie un tei înflorit mie un mesteacan alb ție un zbor să fie atunci un zbor prinde-mă! de aici din aer curtea noastră e tot așa cât oala bunicii de mică sau din ce în ce mai mare. 8 febr. 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate