In trupul meu scobit, trupul tau
Se potriveste ca o aripa intr-un umar dornic.
In Calea Laptelui undeva, eternul ornic
Nu-si mai tresare ora, nu-si mai alunga fiii-
Suntem uitati in drum, noi, copiii.
La margine de papadii si de soare
Tu si Eu invatam cum se moare,
Cum se arunca sufletul inspre nori
(Ca un bumerang, suflete, poti sa zbori!).
Se tulbura apele in amiezi,
Pe sira spinarii aluneca zapezi,
Se-nchid apusuri soptite intre gene:
Buze aprinse se ating, cu lene...