O ploaie spumegândă pe față mă lovește,
Și ardoarea de pe suflet ușor îmi răcorește.
Iar soarele apare gonind norii cei grei,
E zâmbetul ei dulce ce-ncântă ochii mei.

Gingasul ei sarut îmi dă poftă de viață,
Cum însetatului îi dă, o oază de verdeață.
Iar vântul care seara prin frunze se agită,
Mi-aduce la ureche, chemarea ei șoptită.

Pe umerii ei goi îi curge-n râuri părul,
Obrajii de mătase sunt roșii ca și mărul.
Privesc în ochii ei și cad într-un abis,
Iubirea m-amețește, plutesc ca într-un vis.