E noapte,
e noaptea lunga a vietii mele,...
ÃŽn şoapte,
inca te caut printre stele,...
E întuneric,
in locul rezervat iubirii,
Nu-i nimeni,
sa te-ajute sa urci scara nemuririi.

E linişte,
o liniste plictisitoare,
E suferinÈ›ă,
dar nu-mi aude nimeni glasul ce moare,
si e durere,
în inimi ce se frâng fara iubire.

ÃŽnvălmăşeală de gânduri,
vise fara final,,
poezii scrise printre randuri,
ÃŽntrebări cu raspuns banal,
dorinte dulci in san crescute,
iubiri si prietenii necunoscute,
Se nasc, mor şi renasc fără nume
În inima mea,... când e atâta loc în lume.