Apleaca-te spre mine precum taietorul de lemne
despica-ma pana dincolo de inele esentiale de femeie
Lasa sa ti se intample orice: teama, durere
dupa ploaie fug intotdeauna melcii zanatici,
soarele nu se stinge, el doarme intre palmele tale desfacute,
Despica perna de sub tampla, lasa lumina sa fulguie
Si despica ploaia in aschii lasa-le sa ne intre sub piele
acolo unde se intampla senzatii si se mai intampla o plecare
( intre plecare si moarte nu e decat o poveste).

Ah si am uitat sa-mi potrivesc ceasul cu o viata inapoi
prea mult nu e niciodata de ajuns, suntem doar noi.

27 mai 2003