E vina mea că fluturii
Au urme de dinți pe aripi.
Acum, zborul lor mușcat
Mi se odihnește în colțul buzelor.

E vina mea că te împiedici pe alocuri
De rădăcinile transparente crescute în aer
Ce umplu golurile dintre tăceri,
Le-am șters contururile.

Eu ți-am tatuat cuvintele pe buze
Și acum poți cel mult să le repeți în ordine inversă,
Condamnat pentru totdeauna
Să simți arsura rece a fiecărei litere.