poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-26 | |
Am sa trag un gard electric
In jurul bucatii mele de padure. Nu prea puternic: Doar douazeci de mii de volti. Vecinul meu din dreapta A avut si el o parcela. Era un om generos: A dat la fiecare de I-a cerut Cite un trunchi: Solid, gros, fara crapaturi si In general cam fiecare cu minim O suta de inele de virsta. A fost atit de generos ca la unii Le-a dat si cite trei, patru bucati. Ai de s-au imprumutat Si-au facut cite un cosciug, S-au asezat in el sa traga un pui de somn, Si nu i-a mai interesat nimic, Nici macar achitarea datoriei. Toata stima pentru vecinul meu din dreapta: A fost generos. Numai ca, la batrinete, a vrut sa-si faca Si el un cosciug; Pastrase in curte un arbore urias, Frumos de pica; Cincizeci de oameni nu l-ar fi cuprins De s-ar fi tinut de miini. A fulgerat intr-o noapte direct pe el Si a rezistat. Citeva sute de lame s-au rupt Incercind sa-l doboare Si drujbarii au plecat cu drujbele… Intre vine. Asa ca vecinul meu din dreapta S-a apucat sa-l taie, gospodareste, Cu fierastraul. A murit. La data respectiva nu taiase nici macar Doua palme de jur imprejur. In ultima perioada a ploat foarte mult. Intr-o dimineata m-am uitat la uriasul ramas Pe cimpia stearpa: Se prabusise! Si pentru ca nu mai avea stapin M-am dus sa-l vad ce e si cum e. Era mincat de putregai in mijloc. Mai bine ca a murit stapinul! La data mortii fusese fericit; Taia cel mai frumos arbore din lume Si murise subit, perfect, Fara premonitii. Despre vecinul meu din stinga!? A avut si el o parcela. Zic: “A avut” pentru ca, acum, Parcela il are pe el. Asta a tras si el un gard electric. Mai tare: De vreo patruzeci de mii de volti. Centrala electrica a construit-o, Inainte de a face gardul, Undeva la vreo doi kilometri, In plin cimp, departe, De frica poluarii si a zgomotului. Era in mijlocul parcelei cind I-a strigat unui prieten Sa porneasca centrala. Acum nu mai poate s-o opreasca nimeni. De ce? “Nu stiu si nici nu ma intereseaza!” Dar sa revin: Ala a pornit-o si s-a dus La vecinul meu din dreapta Sa imprumute un trunchi. L-a luat, si-a facut cosciug si… A uitat! Tot? Tot! A ramas vecinul meu din stinga In mijlocul padurii lui cu gardul zumzaind. A vrut sa iasa seara. Numai ca, din exces de zel, Uitase sa faca o poarta. Acum fluiera si… uneori cinta Intr-unul dintre copacii de la margine. Mai face si cu mina… dar rar. Dar sa-i lasam. Asa cum v-am zis: Am sa trag si eu un gard electric In jurul bucatii mele de padure. Nu prea puternic: Doar douazeci de mii de volti. Il trag pentru ca vecinii mei De la Nord si de la Sud Incearca sa ma fure; Ei au parcele fara padure. Dar… Dar, centrala am s-o fac in mijloc, Doua porti mari si ceea ce tai, inlocuiesc. Iar pentru mine am sa pastrez citeva trunchiuri Pe care sa le pot cuprinde. Cam asta-i.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate