Cine-i cea care vine, admirata
de toti, starnind in aer unde clare,
si-Amor purtand cu ea, ca fiecare
sta mut, si doar ofteaza cateodata ?

Ah! ce frumoasa-i cand se uita roata!
s-o spun, n-am vorbe, doar Amorul are;
o doamna-atat de dulce mi se pare,
ca langa ea o alta e-mbufnata.

Nu-ncape-n grai intreaga-i stralucire,
cand fiece virtute i se-nchina
si frumusetea zee-si afla-n ea.

Dar mintea noastra-i joasa si prea grea,
si-n noi atatea haruri nu se-mbina,
ca s-o cunoastem cu desavarsire.